Wong Kar Wai

wong kar wai

„Filmele lui WKW sunt, toate, despre Memorie, despre Amintire, despre nostalgia Trecutului, despre „as time goes by”… so tears do. Memoria, care e conditia de existenta a Amintirii, care e conditia de existenta a Nostalgiei, care e conditia de existenta a Timpului-Lacrima… Filmele lui WKW vorbesc – imi & ne vorbesc – despre toate acestea, si acest lucru le face incredibil de nepretuite.” ( Alex. Leo Serban, in Cinemagia, iulie 2004)

Filmografie:

cultissimul Chungking Express (1994) -WKW l-a scris în numai trei luni, in timp ce Ashes of Time se afla in montaj. Hong Kong-ul noaptea este un personaj prezent, cu rol activ.

Days of Being Wild (1989) – impulsivitatea tineretii cu tragediile si momentele de fericire intense. Filmare intr-un ritm atent dozat, muzical, cu puncte si contrapuncte, cand alert, cand lent.

Fallen Angels (1995) – turnat in intregime cu un obiectiv grandangular. Culorile negru si auriu specifice lui WKW, noapte si fum.

Happy Together Iubirea este aceeasi in toate formele sale. Apare obsesiv nevoia de a retine sunetele, de a inregistra, de a nu uita.

As Tears Go By – primul WKW (1988), gangster movie meets love story, fascinant pentru ca stilul „WKW” e deja acolo (filmari „descompuse” pentru scenele de bataie, „cover”-uri pop – Take My Breath Away! – pentru cele de amor)

Ashes of Time (1992) – singurul film „de epoca” al lui WKW, melodrama kung-fu in care apare toata crema actorimii chineze, un fel de Hero mai putin flamboaiant

2046 – unul din titlurile provizorii ale lui 2046 a fost Flowers Like Years.

In the Mood for Love

splendidul clip Six Day War (2002) pentru DJ Shadow – hipnotic, in culori tari si racord prodigios imagine-sunet

The Follow (2001) – clipul pentru BMW, cu Clive Owen, Forest Whitaker si Mickey Rourke

Wong Kar Wai:

„Scenariile mele nu sunt niciodata scrise asa cum ar trebui; in schimb, pornesc intotdeauna de la o povestire (in cazul lui In the Mood…, WKW s-a inspirat din cartea lui J.A. Brillat-Savarin: Physiologie du goût ou Méditations sur la gastronomie transcendentale, n.m.). Consider ca actorii trebuie sa aiba o idee despre story, dar nu mai mult! Cand am inceput sa regizez vroiam să fac ca Hitchcock, sa am tot filmul gata cand ma duc pe platou, dar pe urma mi-am dat seama ca nu pot si ca, oricum, nu e-o chestie buna – pentru mine, cel putin: eu am nevoie sa surprind ambianta, tempo-ul, muzica locului… Or, lucrurile astea nu le afli decat pe platou, uneori in ultimul moment – cand te pregatesti sa spui „Motor!”. De-aceea schimb atata, pana in ultima clipa: trebuie gasit ritmul. Lui Chris ii pun intotdeauna niste CD-uri ca sa-i explic ritmul unei scene; nu-mi place sa folosesc muzica strict functional, de ex. la o scena trista – muzica trista. De fapt, pentru mine, in cinema exista sunet, iar muzica face parte din sunet. Muzica nu e doar ceva care te ajuta sa intri in atmosfera filmului; ea iti vorbeste despre o epoca si lucrul acesta produce un ritm – pe care in mod normal il lucrezi pe baza de script. Ca sa-mi ajut actorii, ii pun – ca si pe Chris – sa asculte muzica. Le spun: «Filmul meu va semana cu asta! » Asa incat ei ajung sa aiba un ritm si o senzatie. Cred ca muzica poate uneori sa povesteasca mai bine decat cuvintele.”

„Inainte de varsta de 5 ani, pana sa ne stabilim la HK, locuiam la Shanghai. La radio nu se punea muzica pop, era interzis – orice muzica venea de la guvern, era o muzica foarte pozitiva, mobilizatoare… Cand am ajuns la HK, primul lucru care m-a frapat a fost varietatea sunetelor. La vremea respectiva, oamenii traiau exact ca personajele filmului meu (ITMFL): erau familii intregi sub acelasi acoperis si ascultau muzici foarte diferite. Vroiam – dintotdeauna mi-am dorit – sa prind acest lucru intr-un film. De fapt, toate filmele mele nu sunt decat un singur film, foarte lung – ca un album personal: aici la 14 ani, dincolo la 21… dar sunt tot eu, peste tot.”

„De obicei, scriu ziua si filmez noaptea. Daca as scrie noaptea, ar fi mult mai putin timp pentru pregatiri pentru ca s-ar filma dimineata. Si-n plus, imi place turnajul de noapte pentru ca e mult mai calm! Ziua e imposibil sa filmezi in HK: sunt o groaza de zgomote, oameni care misuna peste tot… As vrea ca HK-ul sa fie mai mare si mai linistit, cu oameni mai putini… Am considerat intotdeauna ca spatiul, un anumit loc sau oras pot fi personajele principale ale unui film.”

„Cand ma-ndragostesc de un film de-al meu (cum s-a intamplat cu ITMFL), vreau sa prelungesc bucuria turnajului – si-atunci filmul devine, si el, tot mai lung… Pur si simplu, nu ma pot desparti de el…!”

Date biografice:

WKW s-a nascut in 1958 la Shanghai, fiul mai mic al unei familii cu trei copii; la 5 ani, s-a mutat la HK cu mama sa (gospodina cu pasiunea westernurilor) & tatal sau (director de hotel, amator de literatura rusa), in timp ce fratele si sora sa au ramas in China Revolutiei culturale; in 1980 a absolvit sectia de design a Politehnicii; in timpul facultatii a descoperit fotografia (Franck, Cartier-Bresson, Avedon) si un alt cinema decat cel iubit de mama sa (Ozu, Bresson, Godard, Kurosawa, Bertolucci); a fost asistent-producator la HK Televizion Broadcast Ltd, dar a parasit-o dupa un an jumate pentru a lucra ca scenarist freelancer; a fost (supra)numit „Godard-ul asiatic”

informatii preluate de pe link-ul: http://agenda.liternet.ro/articol/1092/Alex.-Leo-Serban/2046–-counting-down…

Anunțuri

~ de AlinaT pe 15/07/2007.

2 răspunsuri to “Wong Kar Wai”

  1. multa cultura. Mult tumult. Nevoia nostra de a simti exacerbat pentru a ne simti in viata.

    Cand am vrut sa-ti scriu un comment, mi-am dat seama ca, in ciuda – sau poate tocmai din cauza – bogatiei din posturile tale, nu ai nici un comment. Banuiesc ca e un criteriu de selectie? Or how do you feel about it?

  2. Criteriul de selectie banuiesc ca apare de la sine. 🙂 Putinele comentarii care sunt devin cu atat mai pretioase in cazul asta. Dar nu scriu aici pentru comment-uri. Scriu sub impulsul momentului pentru a retine o anumita traire, pentru a-mi fixa ceva ce mi-a trezit interesul. E mai mult un blog semi-jurnal, egoist. Si mai este si o lista de recomandari pentru prieteni care stiu ca citesc ce scriu, dar nu lasa comentarii. Deci blogul isi indeplineste scopul.
    Si intr-adevar, nu vrem sa simtim decat intens, chiar daca asta se realizeaza mai mult fictional.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: