Uitare

4
Santiago de Chile: intorsaturile vietii

„La noua dimineata soarele stralucea pe aeroportul din Santiago. Bravo. Calcam pe pamant chilian dupa saisprezece ani de calatorie prin lumea intreaga. De ce nu ai venit cu mine, Veronica? De ce nici o vrajitoare nu ne-a vandut elixirul cu ajutorul caruia sa ne fi putut vedea viitorul? De ce febra acelui fenomen atat de inexplicabil, pe care il numeam consecinta, s-a strecurat in dragostea noastra si ne-a azvarlit pe taramuri indepartate unul de altul? De ce am fost atat de imbecil? De ce?
_ Belmonte, Juan Belmonte – spuse agentul de la Interpol examinand pasaportul.
_ Da. Asa ma cheama. S-a intamplat ceva?
_ Nimic. Suntem in democratie. Nu se intampla nimic.
_ Si-atunci?
_ Purtati numele unui toreador celebru, stiati?
_ Nu. E prima oara cand aud asta.
_ Trebuie sa mai cititi… Belmonte a fost un mare toreador. La naiba, n-ati mai calcat in Chile de ani de zile.
_ Asa e. Sunt un turist inrait si lumea e plina de locuri interesante.
_ Nu ma intereseaza ce ati facut in strainatate si nici motivele pentru care ati plecat. Totusi, am sa va dau un sfat pe gratis: tara asta nu e cea pe care ati parasit-o in urma cu ani de zile. Lucrurile s-au schimbat, si inca in bine, asa ca va rog sa incercati sa nu creati probleme. Suntem in democratie si toti suntem fericiti.
Tipul avea dreptate. Tara se afla in democratie. Nici macar nu se deranjase sa afirme ca se recuperase democratia. Nu. Chile in democratie, ceea ce era totuna cu a spune ca se afla pe drumul cel bun si ca orice intrebare incomoda ar fi putut indeparta tara de la calea cea dreapta.
Poate ca omul acela isi practicase meseria in inchisori care nu existasera niciodata sau de a caror ascunzatoare era cu neputinta sa-si aduca aminte, anchetand femei, batrani, barbati si copii care nu fusesera niciodata arestati si de ale caror chipuri era iarasi imposibil sa-si aminteasca, pentru ca atunci cand democratia isi desfacuse picioarele pentru ca Chile sa patrunda in ea, ii ceruse mai intai banii, iar valuta in care fusese platita se numea uitare.”

(Luis Sepulveda – Nume de toreador, ed Polirom, Iasi, 2003)

Anunțuri

~ de AlinaT pe 06/11/2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: