Solaris

solyaris-weeds-under-water

Solaris (1972) – regizat de Andrei Tarkovski

Sunt doua categorii de imagini care au o importanta majora in Solaris: pe de o parte este  apa, de cealalta parte sunt pamantul si vegetatia. Prima, amorfa si incomprehensibila precum necuprinsul de dincolo de ceea ce cunoastem; a doua, limitata si palpitand cu viata si amintiri precum fiinta umana. La granita dintre cele doua se afla Oamenii din Solaris: ciberneticianul, fizicianul si psihologul, fiecare incercand sa inteleaga oceanul de mister ce le sta in fata. Fiecare prin metodele si credintele sale, cu experienta pe care au acumulat-o pana atunci. Scepticism, renuntare, incapatanare, tendinte distructive, curiozitate si iubire – o gama larga de atitudini pe care fiinta umana le poate adopta cand intalneste ceva inexplicabil, ceva ce nu se lasa descoperit dar care cutremura toate certitudinile dobandite pana atunci de om, obligandu-l pe acesta sa se reevalueze in profunzime. Ce este el? Cine este el? Ce il face sa fie ceea ce este? care ii sunt originile, incotro se indreapta si ce drum parcurge? Cu siguranta, Tarkovski nu abordeaza teme usoare in acest film doar aparent stiintifico-fantastic! Un regizor caruia nu i se poate contesta genialitatea.

Revenind la cuplul de simboluri acvatice si htoniene, ultimele minute din film contureaza ideea ca fiinta umana se afla pe o insula. Tot ceea ce ea cunoaste sunt familia (radacinile sale) si casa (spatiul sau restrans). Restul este mister. Cu toate acestea, omul are posibilitatea sa-si extinda domeniul. Suprapunandu-si, asa cum apare in film, modelul encefalic peste haosul oceanic, taramuri noi de cunoastere pot aparea din adancuri. Ramane o alta nedumerire insa: putem cunoaste ceea ce este de neconceput, sau putem cunoaste doar ceea ce putem raporta la noi insine? Personajul Snaut spune: „De fapt nu ne dorim sa cucerim Spatiul. Vrem doar sa extindem Pamantul la nesfarsit. Nu ne dorim alte lumi; ceea ce vrem este o oglinda. Cautam forme de contact pe care nu le vom obtine niciodata. Suntem in postura stupida a omului care se zbate pentru un tel de care ii este teama si pe care nu si-l doreste. Omul are nevoie de om!„. Omul inlocuieste cu amprenta sa orice alta amprenta straina. Pe statia Solaris, alba si rece, sterila, Kris Kelvin – un alt K precum noi toti – face sa se materializeze propriul sau dor, propriul sau pamant. In urma unui delir decisiv apar real vazele cu plante pe care parintii sai le tineau la fereastra. Apar frunzele, germenii, materia. Pana si Hari, replica umana a sotiei lui moarte, devine om intreg, capabil de sacrificiu. Sinuciderea pare a fi gestul suprem care ne recunoaste puterea. Umilinta ne poate salva specia. Mila ne goleste si ne face sa acceptam alte identitati. Fascinanta creatura este omul!

 

O alta ecranizare a cartii lui Stanislaw Lem este realizata in 2002 de Steven Soderbergh. Regizorul nu a fost deloc inspirat cand a ales sa urmeze linia clasica a povestii. Filmul este un produs palid, fara impact, cu idei aruncate la intamplare, fara sa fie aprofundate si nuantate. Actorii nu exceleaza deloc in prestatia lor, atmosfera claustrofoba si angoasa despre care se vorbeste nu transpare de fapt din nimic, iar finalul este pur si simplu stupid. Un esec cu atat mai evident cu cat este comparat cu opera lui Tarkovski. Singurul sau atu este ca te face sa apreciezi si mai mult Solarisul rusesc.

Solaris (2002)-regizat de Steven Soderbergh, produs de James Cameron, cu George Clooney in rolul principal.

Gibarian: You think you’re dreaming me.
Chris Kelvin: You’re not Gibarian.
Gibarian: No? Who am I then?
Chris Kelvin: A puppet.
Gibarian: And you’re not? Or maybe you’re my puppet. But like all puppets you think you’re actually human. It’s the puppets dream, being human.

 

Chris Kelvin: What does Solaris want from us?
Gibarian : Why do you think it has to want something? This is why you have to leave. If you keep thinking there’s a solution, you’ll die here.
Kelvin: I can’t leave her. I’ll figure it out.
Gibarian: Do you understand what I’m trying to tell you? There are no answers, only choices
.

 

 

Anunțuri

~ de AlinaT pe 02/11/2009.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: